Radioreceptor cu aplificare directă (varianta 1)

O primă cale de perfecționare, și anume de mărire a sensibilității receptorului, a fost aceea a amplificării postdetecție a semnalului recepționat cu ajutorul triodei cu vid (Lee de Forest, în 1906-1907), sau cu un tranzistor, după 1948 (J. Bardeen, W. Schockley, W. Brattain). Au apărut astfel receptoarele de tip M – V – N, cu aplificare directă, unde M este numărul de etaje ARF dinaintea detectorului (V) iar N este numărul de etaje de amplificare de după detector (de AF).

Pentru radioamatorii mai puțin experimentați, recomandăm schema din figura de mai jos a unui receptor cu acord fix pe postul local (unul dintre posturile de unde medii sau postul pe unde lungi), schemă ce reprezintă o perfecționare a receptorului cu simplă detecție. Este vorba de un receptor cu amplificare directă.

Circuitul de intrare, care este și circuitul selectiv, se realizează direct pe bară de ferită cu diametrul de 8-10 mm și lungimea de 100 – 160 mm. Pe această bară se bobinează 40 – 80  de spire pentru unde medii și 100 – 200 de spire pentru unde lungi. Se va folosi liță de înaltă frecvență sau sârmă CuEm cu diametrul de 0,1 – 0,25 mm. Capetele bobinei se pot lipi de bastonul de ferită, cu stirocol. Se vor scoate prize din 20 în 20 spire. Acordul se va realiza cu ajutorul unui condensator C de 50 – 300 pF. Valoarea exactă a condensatorului se alege pentru recepționarea postului local și, pentru determinarea exactă, se poate folosi un condensator variabil cu valoarea maximă de 500 pF. Priza optimă este determinată de obținerea volumului maxim. Amplificatorul audio, în cazul dat, este un amplificator foarte stabil. Alimentarea montajului se poate face cu o tensiune de 3 până la 4,5 V, de la două baterii de 1,5 V sau o baterie de 4,5 V.

Piesele folosite nu sunt pretențioase, putându-se folosi orice tip de condensator și orice tip de rezistanță. Nu se pun probleme de putere disipată pentru rezistențe și de tensiuni pentru condensatoare. Ca diodă (D) se poate folosi orice tip de diodă detectoare, iar ca tranzistoare: EFT 321, EFT 322, EFT 323 etc.

Audiția se poate face într-o pereche de căști sau într-un difuzor de radioficare conectat la punctele a – b.

Radioreceptor cu aplificare directă (varianta 1)
Radioreceptor cu aplificare directă (varianta 1)

One thought on “Radioreceptor cu aplificare directă (varianta 1)

Lasă un răspuns